În excursiile mele la Bologna, printre sutele (sau mai degrabă miile) de cărți ilustrate pe care le-am văzut, au fost foarte rare cărțile de pe coperta cărora să lipsească numele ilustratorului.
Pentru că desenele:
-dau viață textului,-completează povestea,
-constituie un criteriu important în alegerea cărții de pe raft.
Pentru că fără ilustrații, poveștile nu ar avea același farmec,
Și (cel mai important): pentru că ilustrarea e o muncă la fel de creativă și importantă ca și scrierea poveștilor:
Numele artistului e normal să apară pe COPERTĂ, alături de al autorului, nu doar în interior pe lângă traducători, corectori, etc.
Am simtit nevoia sa scriu acest post pentru ca aici (la noi in țară), la una din cărțile pe care le-am ilustrat, deși am făcut coperta completă, cei de la editură au schimbat fonturi, au tras de imagine, au scos numele meu de acolo.
Din păcate atunci când am văzut coperta, cartea deja era în librării.
Iar stimabilul domn director al editurii, printre tot felul de atacuri personale și epitete ca răspuns la nemulțumirea mea, zicea așa: "Editura are libertatea de a modifica coperta după cum consideră, și la noi nu se pune numele ilustratorului pe copertă. Suntem în țara noastră și urmăm regulile de aici cu respect." (ca și cum, "unde ai mai pomenit așa ceva, măi fată măi?") :))
Eu consider că respectul se câștigă, și nu pot să nu mă întreb: cine face "regulile" în țara noastră, și de când e normală o astfel de atitudine din partea editurilor, în fata muncii noastre (a ilustratorilor)?
Atașez mai jos câteva poze cu cărți din colecția personală. Unele sunt chiar din România, așa că să nu mai aud textul "la noi nu se face așa".
Ba se face, la editurile serioase.
(click pe imagini pentru a le vedea marite)
No comments:
Post a Comment