Thursday, November 20, 2014

Mare e grădina!

 Încă o postare la care mă gândeam de mult, dar nu am avut timp până acum să o așez într-un mod coerent pe vreo hârtie (fizică sau virtuală).

 Creativitatea se aseamănă foarte mult cu agricultura. 


Artistul este ca un sol fertil, pe care cresc tot felul de plante, care dau cele mai gustoase fructe și legume. Bineînțeles, solurile diferă între ele, și fiecare e cu plantele lui. Nu poți cere de la o pășune montană să îți dea orez... chiar dacă acolo cresc cele mai bune afine!
(exemplu: eu fac ilustrații de cărți pentru copii, nu mă mai contactați pentru modele de tatuaje horror).

Deci în primul rând trebuie ales solul potrivit pentru ce-ți dorești - e plin de artiști în lumea asta, alege-l pe cel care simți că se potrivește cel mai bine cu povestea ta!

Iar ca și în agricultură, totul pornește de la semințe (idei) - care au nevoie de un sol bun (sufletul artistului), de ocrotire, umezeală, ca să încolțească, apoi de lumina, îngrășământ, mult soare și multă iubire! Dar cel mai important... de timp. Fiecare sămânță, în funcție de soiul ei, are nevoie de mai mult sau mai puțin timp.. artistul îți poate spune cu exactitate un termen.

Atunci când ai pus semințele în pământ, nu stai să "păzești" grădina, să vezi dacă a ieșit ceva (din 2 în 2 zile) - ele nu  ies din pământ când vrei tu, ci când sunt ele pregătite să iasă. La început, apare o frunzuliță.. apoi încă una... și așa, treptat-treptat, se dezvoltă o plăntuță de toată frumusețea!

Nu mai poți de curiozitate și totuși vrei să guști mai devreme, vrei să vezi ce gust au roadele din grădina artistului? Poți alege dintr-un coș maaare cu fructe și legume, de toate soiurile, din anii trecuți! Se numește portofoliu ;)
Dacă totuși nu vrei să înțelegi lucrul ăsta și începi să tragi de frunze pentru că ești nerăbdător să guști din roadele semințelor tale, atunci nu faci altceva decât să îngreunezi și să încetinești procesul - frunzele se vor rupe, iar planta se va dezvolta mai greu și va avea de suferit.
.
.
.
În ceea ce mă privește, la începutul unui proiect, "la suprafață" nu se vede mare lucru. Merg pe munte, exersez TaiChi, gătesc (apropo de asta, tocmai am găsit un articol drăguț despre legătura între mersul pe munte și creativitate  :D ).   Iar ideile sunt undeva acolo, în fundal - germinează.
Apoi, după un timp, încet-încet, ele încep să încolțească. La început apare o schiță, apoi încă una. Bineînțeles, când mă simț pregătită să "ies la suprafață", atunci și clientul vede schițele și de acolo încolo, putem schimba direcții sau detalii dacă este cazul.
Pe măsură ce trece timpul (adică termenul se apropie), plăntuța devine din ce în ce mai puternică - schițele din ce în ce mai bine conturate, compozițiile finalizate, și încep să lucrez la detalii. Detaliile sunt ca și frunzele din coroana pomului :) fiecare își ia locul la timpul potrivit.

În cele mai multe cazuri, majoritatea desenelor sunt făcute în ultima treime din perioada stabilită. Nu de lene, ci datorită procesului natural de maturizare a ideilor.
Cu cât sunt întrebată mai des, "ce se întâmplă", cu atât ideile vin mai greu.
 Sunt foarte rare cazurile în care o poveste sau o idee mă inspiră atât de tare, încât să apară ceva instant (o schiță sau ceva - și chiar dacă apare, e foarte probabil să fie irelevantă - adică până la final să fie modificată foarte mult).

Asta sunt eu. Poate alții sunt mai rapizi, sau mai constanți în lucru (se apucă de azi și lucrează câte puțin în fiecare zi, până termină), sau poate alții sunt mai... De fapt nu contează ce fac alții.
Aici pe pagina mea, mă simt datoare să îi avertizez pe toți cei care sunt nerăbdători:
Lucrurile bune au nevoie de timpul lor. 



Ah și tot apropo de tema postării..... Zilele trecute m-am întâlnit cu o colegă ilustratoare, căreia i-am povestit plină de năduf de modul meu de lucru (crezând că sunt singura ciudată care lucrează așa), și de ideea de a posta analogia cu agricultura. Surpriza? foarte mare când mi-a spus că e normal să se întâmple așa - că și ea face la fel, și că majoritatea artiștilor autentici își iau un timp de gândire înainte de a se apuca de lucru la un proiect nou.
 Și mi-a mai spus următoarea poveste (pe care nu o găsesc pe internet, așa că o scriu din amintiri. dacă cineva știe unde o pot găsi, îi rămân profund recunoscătoare):

"Un împărat chinez a vrut să angajeze un pictor la curte, care să îi decoreze palatul în fel nemaivăzut. Dar pentru că nu știa pe cine să aleagă, a chemat toți pictorii din imperiu, pentru a vedea care din ei ar fi mai priceput. Și le-a spus tuturor că își dorește un tablou și le-a dat un subiect, spunând că acela care va face cea mai frumoasă pictură, va fi angajat să picteze întreg palatul.
După ce a terminat de vorbit, repede toți pictorii au început să își scoată culorile, pensulele, să întindă pânzele, și să picteze de zor. Doar unul, stătea cu privirea pierdută, gândindu-se cum ar fi mai bine să abordeze subiectul - cum să fie compoziția, ce culori să folosească? Să picteze pe pânză dreptunghiulară, sau poate pătrată? Sau poate lungă, sau poate lată?

În acel moment, împăratul le-a spus tuturor că pot pleca acasă, că el și-a găsit omul. Motivul?
"Acesta este un artist autentic! Voi toți ceilalți.. sunteți doar meșteșugari..."

Wednesday, November 12, 2014

Si a treia publicatie pe anul asta

Va fiii.....
"In cautarea sufletului Craciunului"!

 După cum puteți observa, până și design-ul blogului este schimbat - ilustrația de pe fundal este prezentă și în carte :-D

 Uf, cu ce să încep? Cred că asta e cea mai importantă carte la care am lucrat până acum, din mai multe puncte de vedere. Este și cea mai.. "stufoasă" (peste 100 de pagini).. dar și cea mai dragă mie - mai ales datorită autoarei, care e o persoană ex-tra-or-di-na-râ.

 Colaborarea a început anul trecut, când eram prinsă până la gât în alte proiecte, și a trebuit să insiste puțin (mai mult) ca să lucrăm... Până la urmă m-a convins, am ajuns "până peste cap" dar nu-mi pare rău. Mi-a plăcut prea mult de ea ca persoană, și de pasiunea cu care vorbea despre poveste, ca să o pot refuza.

 Am constatat că inspirația și creativitatea (mea) depind extraordinar de mult de relația care se formează cu clientul. Sau mai exact, de cât de apropiate sunt "lungimile de undă" pe care suntem.  Cu cât comunicarea e mai eficientă, cu atât mai bine. Iar cu Diana... totul a mers că uns! În prima fază mi-a dat toate informațiile legate de cum își imaginează personajele și anumite scene din carte.. iar apoi am avut libertate totală să mă exprim! Prin urmare, e unul din puținele proiecte la care am lucrat cu la fel de mult drag că și la ilustrațiile cu Lia.

 Dar să revin la cartea noastră:
 Vă recomand cu mare drag să o căutați în librării și să o citiți. E o poveste plină de aventuri și de speranță.
Sau, ca să o citez pe Teo Trandafir:
"Uneori, oamenii mari uită lucrurile importante, cele pe care ochiul nu le vede, mâna nu le atinge. La fel gândea și Micul Prinț, cred. Așa că am refuzat să uităm iubirea, blândețea, răbdarea, că nu cumva ele să dispară încet-încet, fără zgomot...În această carte de poveste vom găsi ce căutăm în fiecare zi: adăpost pentru noi și pentru copiii noștri. Adăpost în fața violenței sau grabei sau tristeții. Aici, între aceste coperți, e veșnic Crăciun, iar metafora miroase a cozonac și fericire."

 Ce să mai zic.. povestea e lungă și frumoasă ca o noapte de iarnă, iar ilustrațiile sunt ca steluțele ce o luminează.

 Lansarea va avea loc în data de 15 Noiembrie 2014, de la ora 10:30, la librăria Cărturești din Băneasa Shopping City. Gianina Corondan va fi acolo să îi poarte pe copii în atmosfera fascinantă a poveștii, iar eu voi fi acolo să desenez pe cărți și să semnez și să va răspund la întrebări.

 Abia aștept!
www.sufletulcraciunului.ro






Despre nume pe coperta

Nu credeam că voi ajunge vreodată să scriu o postare specială pe tema asta...
În excursiile mele la Bologna, printre sutele (sau mai degrabă miile) de cărți ilustrate pe care le-am văzut, au fost foarte rare cărțile de pe coperta cărora să lipsească numele ilustratorului.

Pentru că desenele:

 -dau viață textului,
 -completează povestea,
 -constituie un criteriu important în alegerea cărții de pe raft.

 Pentru că fără ilustrații, poveștile nu ar avea același farmec,
 Și (cel mai important): pentru că ilustrarea e o muncă la fel de creativă și importantă ca și scrierea  poveștilor:

 Numele artistului e normal să apară pe COPERTĂ, alături de al autorului, nu doar în interior pe lângă traducători, corectori, etc.   


Am simtit nevoia sa scriu acest post pentru ca aici (la noi in țară), la una din cărțile pe care le-am ilustrat, deși am făcut coperta completă, cei de la editură au schimbat fonturi, au tras de imagine, au scos numele meu de acolo.
Din păcate atunci când am văzut coperta, cartea deja era în librării.
Iar stimabilul domn director al editurii, printre tot felul de atacuri personale și epitete ca răspuns la nemulțumirea mea, zicea așa:  "Editura are libertatea de a modifica coperta după cum consideră, și la noi nu se pune numele ilustratorului pe copertă. Suntem în țara noastră și urmăm regulile de aici cu respect."   (ca și cum, "unde ai mai pomenit așa ceva, măi fată măi?") :))

Eu consider că respectul se câștigă,  și nu pot să nu mă întreb: cine face "regulile" în țara noastră, și de când e normală o astfel de atitudine din partea editurilor, în fata muncii noastre (a ilustratorilor)?



Atașez mai jos câteva poze cu cărți din colecția personală. Unele sunt chiar din România, așa că să nu mai aud textul "la noi nu se face așa". 
Ba se face, la editurile serioase.    
(click pe imagini pentru a le vedea marite)  

















A doua carte publicata anul acesta

In seara asta ma simt inspirata, asa ca va fi o postare mai lunga, de fapt o serie de postari (IN SFARSIT am timp sa stau sa scriu pe blog!) Pentru cei care nu stiti ca sunt si pe Facebook: ma puteti urmari la adresa
www.facebook.com/anda.art
Acolo scriu mai des (desi tot nu la fel de des cat as vrea) dar oricum...



Asaa.... sa revin. Cu a doua publicatie pe anul asta!
Este vorba de cartea intitulata "Fetita si Balonul", a Cameliei Lica.
Cartea s-a publicat initial pe Amazon, prin vara - va recomand calduros, din toata inima sa o comandati de acolo! Click aici pentru link direct.
Calitatea printului e impecabila, hartia frumoasa, culorile au iesit genial - exact asa cum le-am dorit! Singura "problema" e ca e in engleza. Dar povestea e minunata!





Daca doriti musai varianta in romana.. o gasiti in librarii si la noi.
Va trebui sa o cautati destul de mult. Cand am fost sa intreb la St.O.Iosif, si fetele de acolo au cautat-o 5 minute, intr-un ditamai teancul de carti, pe ultimul raft de jos...

Cartea s-a publicat la noi prin editura Poseidon, cu care din pacate colaborarea...  a fost inexistenta.
Domnii de acolo mi-au cerut (indirect, prin autoare) sa umplu ilustratiile cu flori si fluturi, iar acolo unde nu am pus suficienti (dupa parerea lor), si-au luat libertatea sa mai adauge - lucru pe care l-am observat abia cand am rasfoit cartea in librarie (!!).
Cei pe care ii vedeti in imaginea de mai jos, NU sunt pusi de mine (si sa nu mai vorbim de modificarile aduse copertii).

Lectie invatata - data viitoare voi adauga in contract si o clauza legata de modificarea ilustratiilor - INTERZISA!!!
Nu de alta, dar nu-mi place sa imi apara numele pe niste lucruri pe care nu le-am facut eu.

Altfel, cartea arata bine, culorile sunt frumoase, si oricum povestea merita citita. Dna Camelia Lica e o persoana extraordinara, cu care am lucrat cu mult drag. Sper doar ca la urmatoarea poveste comunicarea cu editura va fi mai eficienta.


Revin in curand cu o postare legata de motivele pentru care E NORMAL ca ilustratorul sa apara pe coperta :-D