Saturday, September 21, 2013

Despre arta si bucurie


Atunci cand lucrez pentru comenzi "speciale", nimic nu ma bucura mai tare decat reactiile pozitive din partea clientilor, atunci cand vad "produsul final".

Scriam in postarea precedenta ca am luat o comanda de pictura cu un catel, pe ultima suta de metri. Tabloul trebuia sa fie facut cadou sotiei, din partea sotului, ca si cadou de aniversare. Deci nu se putea amana.
Iar eu, pentru ca imi place sa vad oamenii fericiti, si pentru ca imi place sa pictez caini, am zis "ok, fac tot ce pot" - si am acceptat acea comanda chiar daca sunt prinsa in proiecte pana peste cap.
Am avut emotii pentru ca trebuia sa pictez dupa poza un catel pe care nu l-am vazut in viata mea (si care acum nu mai e printre noi), tocmai pentru stapanii lor care au trait cu el toata viata lui si il cunosc atat de bine.. Si a fost o provocare, pentru ca stiu cat e de important sa vezi cainele TAU, sa fie ACEL caine cand te uiti la tablou, nu un caine oarecare.
Am avut emotii de cand l-am dat pana am primit un feedback (stiind ca este cadou, l-am si ambalat frumos in hartie de impachetat cadouri, roz cu floricele). Am crezut ca ma voi intalni cu amandoi, si ca il vor desface pe loc.. dar nu, m-am intalnit doar cu el si a ramas sa ne auzim la telefon. Iar eu ma gandeam.. oare o fi ok.. oare n-o fi? Oare am reusit sa transmit cat de cat ceva din personalitatea cainelui? oare seamana cu imaginea cu care au ramas ei in minte despre el? O gramada de intrebari mi se invarteau in minte, in timp ce pe geamul taxiului stropii curgeau necontenit. La un moment dat ma gandeam ca poate nu mai suna.. poate de fapt a iesit dezastruos si nici nu mai vor sa auda de mine :)) (stiu, suna absurd, dar no..) apoi m-am consolat la gandul "no news is good news" :-)


Si cand am ajuns acasa... a venit si telefonul asteptat. Inainte el:
"Buna! Foarte frumos tabloul!" (ok.., pana aici totul suna "standard")."Sotia mea plange de cand l-a desfacut, stai ca ti-o dau la telefon"  (hopa, ce? stai ca incepe sa sune interesant...)

"Buna! E minunat, de cand l-am vazut, bazai in continuu... deci e o asemanare de zici ca l-ai cunoscut si te-ai jucat cu el si i-ai vazut toate mutritzele... felicitari! ... e o surpriza frumoasa la care s-a gandit S. si ti-e ti-a iesit mai mult decat perfect!"

..Ce sa mai zic?
M-am emotionat si eu cu ea si acum in loc sa lucrez la ilustratii stau aici si ma bucur de parca eu as fi primit un cadou.
..Si de fapt, chiar am primit.. Astfel de raspunsuri la arta mea sunt cele care imi confirma ca ceea ce mi-am dorit de mica,  ce fac cu cea mai mare placere, e exact ce TREBUIE sa fac.  Ca drumul artei e intr-adevar drumul meu (nu ca as fi avut vreun dubiu... dar confirmarile intotdeauna sunt bune!)

Daca refuzam comanda.... doi oameni n-ar mai fi fost asa de fericiti acum. N-ar fi fost pacat?

1 comment: